Jurnal de lecturã (21)

ELIXIRUL VIEŢII – Ucenicia lui Viktor Frankenstein, volumul 1
de Kenneth Oppel

Cartea mi-a fost oferitã de editura Leda pentru recenzie.

Rezumat:

Château Frankenstein. Doi fraţi gemeni. O Bibliotecã Întunecatã ingredientele perfecte pentru o poveste ineditã!

Viktor si Konrad au avut dintotdeauna o legatura puternica. Alaturi de verisoara lor indepartata Elisabeth si prietenul lor Henri, au explorat toate incaperile castelului Frankenstein. Sau cel putin asa credeau…

Atunci cand ei gasesc Biblioteca Intunecata, dorinta lui Viktor de a o explora, ii influenteaza si pe ceilalti trei tineri. Ajunsi in Biblioteca, descopera un adevarat sanctuar al cunostintei: tomuri stravechi, carti scrise de stramosii Frankenstein in limbi ciudate. Dar tatal lor le interzice accesul in aceasta incapere misterioasa, afirmand ca alchimia este ilegala si periculoasa.

Nu dupa mult timp, Konrad se imbolnaveste. Vazand ca niciun medic nu reuseste sa-i vindece fratele, Viktor hotaraste sa se intoarca in Biblioteca si sa gaseasca un elixir. Hotararea lui arzatoare il conduce catre reteta Elixirului Vietii. Dar reteta fiind scrisa intr-o limba necunoscuta de el, acesta se vede nevoit sa ii ceara ajutorul alchimistului Julius Polidori.

Viktor, Elisabeth si Henri vor porni intr-o aventura periculoasa pentru a gasi cele trei ingrediente necesare elixirului. Dar secrete intunecate, intentii periculoase, un triunghi amoros nefericit, pun in pericol reusita aventurii tinerilor. Vor reusi sa gaseasca cele trei ingrediente pentru a prepara elixirul la timp menit sa-l salveze pe Konrad?

CITAT: ” – Si totusi, ai continuat, a spus Konrad, lovind fotoliul atat de tare ca s-a rasturnat si a alunecat de-a lungul incaperii. Tu vrei totul, Viktor, asta e problema ta.
– Cat de usor e pentru tine s-o spui, cand tu deja ai totul.
– Ce vrei sa spui? a cerut el, cu pumnii inclestati.
O furie arzatoare mi-a alungat orice urma de rusine sau regret.
– Esti mai bun in orice, si stii asta. Totul iti vine atat de usor, ca ma intreb daca macar incerci. Eu trebuie sa muncesc pentru ceea ce imi doresc.”

PUNCTAJ: 4.5/5

Pãrerea mea: Toate cartile fantasy de la Leda pe care le-am citit pana acum au fost superbe, dar ocazional mai nimeresc peste o carte care sa aiba acea urma de unicitate rar intalnita. „Elixirul vietii” este una dintre acele carti. Viktor, protagonistul cartii, este pur si simplu obsedant. Iar involuntar, ajungi sa-i simti sentimentele (cel mai intens i-am simtit furia). Mi se pare ca actiunea a fost destul de scurta, dar pentru originalitatea autorului am punctat cartea cu 4.5/5. Finalul a fost putin cam năucitor si trist, pentru gusturile mele, dar perfect pentru poveste.

Sã o CUMPERI sau ÎMPRUMUŢI?: Adepti ai imprumutatului de carti, puneti-va pe strans banuti si cumpãraţi cartea! Nici sa nu aud „o sa imprumut cartea”!! Nu, nu! Cartea asta trebuie sa o aveti in biblioteca daca sunteti cititori fideli Leda si va plac cartile ciudate, pline de originalitate.

20 de gânduri despre „Jurnal de lecturã (21)

  1. chiar a fost buna cartea…mi-a placut faptul ca desi cei doi frati par atat de asemanatori…ei sunt atat de diferiti si totusi indiferent de ce grteseli au facut ei tot tin unul la altul :X

  2. Daca e ciudata asta e bine. Imi place la tine ca foarte rar dai 5/5… Tu le analizezi in detaliu. 4.5 la tine inseamna o carte foarte buna hehe, nu multe ajung pana acoloooo! 😀
    Dap, se pare ca merita cumparata cartea!

  3. Foarte frumoasa recenzia! Si imi place si citatul. Parte destul de interesanta cartea, dar nu stiu ce sa zic. Mai sunt oricum multe carti pe wishlist-ul meu care asteapta 🙂

  4. Am incercat de cateva ori sa comentez la aceasta postare,dar netul ma uraste.Dar sper sa apara acum commentul.Imi place recenzia ta,si am mai auzit ca e buna cartea.In weekend e targul de carte la mine in oras,asa ca poate o iau in considerare 🙂

  5. Desi initial nu m-a atras deloc cartea, dupa comentariul tau Daniela, in care zici ca ultimele 80 de pagini au fost socante si ca ti s-a facut frica sa dormi, sunt super curioasa despre ce este vorba.

Lasă un răspuns către ioana alexandra Anulează răspunsul