Îmi sună astăzi în jur de ora zece telefonul. Număr necunoscut. Răspund şi ghiciţi ce? Era curierul. „Aveţi un pachet de la Corint”. La cât de somnoroasă eram, am crezut că visez. Chiar nu mă aşteptam. Mă gândeam la ce-i mai rău, sincer. Credeam că mi s-a terminat sponsorizarea la începutul lunii octombrie. E evident că din luna martie până în prezent, am postat de mai puţin de douăzeci de ori pe blog. De citit, nu am mai citit de la sfârşitul vacanţei (nu că anterior aş fi citit prea mult). Ce să mai zic de concursuri? Recenzii, din când în când, dar şi acelea puţine la număr şi seci. A sosit după un timp curierul şi am primit ultimele două apariţii editoriale de la editura Leda. Nelămurirea mea e următoarea: mai am sponsorizarea sau mi-au trimis din greşeală cărţile? Chiar nu-mi dau seama. Asta nu înseamnă că nu mă bucur de cărţi. Îmi doream foarte mult Maximum Ride: Salvarea lumii şi chiar mă gândeam că acum sunt nevoită să o cumpăr, şi Sărutul din umbră arată foarte bine, de mult timp îmi doresc să citesc cartea. Aş sări chiar acum pe cărţi, mi-au stârnit o poftă de lectură, dar marţi am teză la mate şi eu habar n-am cum se calculează limitele. Iar în ultima săptămână de şcoală, în loc să încep un maraton al lecturii, trebuie să învăţ despre Titu Maiorescu şi paşoptism, pentru că am teza chiar în ziua de miercuri la română. Ce prostie.
Oare să fi fost un semn acest pachet că e cazul să îmi reiau activitatea literară? Nici nu mai ştiu ce să cred… Vom vedea, cine ştie ce se va mai întâmpla prin capul meu. 😀
Daniella 